DULCELE sau de ce Mosul ne aduce ciocolata!

Si de aici incep diferentele de la individ la individ: unul are nevoie de putin pentru a se simti " indulcit", altul de mult si mai mult. Unul gusta, altul mananca dulciuri, unul ia bucuria unui dulce printre alte bucurii simple sau complexe ale vietii, altul face din bucuria mancatului de dulciuri principala bucurie a sezonului.

Asadar, analizati-va cantitatile de dulciuri care va satisfac pentru a va cunoaste nevoia de bucurii pe care le traiti in viata de zi cu zi.

Poate parea ciudat, dar diversitatea surselor de bucurie si placere in viata este invers proportionala cu cantitatea de dulciuri care ne provoaca placere din punct de vedere culinar. Bucuria excesiva asociata ingestiei de dulciuri, fie cantitativ ridicata, fie frecvent repetata, mascheaza lipsa acerba a diversitatii surselor si resurselor de bucurii in viata.

Va invit, asadar, ca in aceasta perioada feerica a anului sa va bucurati simplu de ce vedeti, auziti, mirositi, percepeti tactil, marind astfel doza de bucurii pe toti analizatorii de contact ai corpului cu lumea, degrevand astfel bucuria doar de pe analizatorul gustativ!

Cu alte cuvinte, chiar si atunci cand gasiti dulciuri in ghetute sau sub brad, analizati-le designul, culorile, mirosurile, textura, fosnetul ambalajului si apoi lasati gustul sa intre in scena bucuriei pentru a o completa usor, suav, gustand usor si savurand bucatele mici si simpatice astfel incat tabloul placerii sa fie divers si intens fara a fi nevoie de cantitati. Perceptia calitatii dulciurilor pe toti analizatorii (toate organele de simt) diminueaza nevoia imperioasa de cantitate si sporeste senzatia de calitate!

Va urez sarbatori fericite resimtite plenar si "ponderal" pe toti analizatorii prin intermediul carora va percepeti corpul, emotia si mintea! Si mai ales viata ca placere integrata!

Cosmina Peta, psiholog Ponderas

Foto: dulciuri de Craciun @Shutterstock.com