Victor Costache a plecat in 2001 sa lucreze ca medic rezident in Toulouse si a ramas acolo. Medicul crede ca Romania face greseala Marii Britanii care a pierdut in perioada postbelica un mare numar de medici buni, ajungand in prezent ca unul din doi medici sa fie strain.

15 moduri simple de a ne respecta propriul corp

Cand a inceput "aventura" in Franta? Ce v-a determinat sa plecati?

Am parasit Romania in octombrie 2001 pentru un contract de doi ani ca medic rezident la o clinica din Toulouse. Tocmai terminasem primul an de rezidentiat in Romania si imi doream sa imi continui specializarea intr-un centru universitar mai bine cotat pentru a fi cu adevarat performant la sfirsitul rezidentiatului.

Spune-ti-mi cate ceva despre activitatea dvs. profesionala in Romania?

In Romania eram medic rezident in specialitatea chirurgie toracica si preparator univesitar la Universitatea de Medicina din Iasi, in cadrul aceleiasi discipline.

Care a fost prima impresie din prima zi de munca? Cum a fost inceputul?

Nu pot sa va raspund la aceasta intrebare citind clasicul soc cultural care il evoca colegii romani care ajung pentru prima data intr-un spital din Occident. Din fericire, pe durata facultatii reusisem sa fac stagii ca student, aproximativ un an si jumatate in diverse universitati din Marea Britanie. Prima zi de munca in Franta a fost pentru mine o revenire in sfirsit la normalitate si civilizatie.

Cum v-ati adaptat noului stil de munca? Au fost diferente semnificative?

Dupa cum spuneam, stilul de munca din Occident nu era nou pentru mine, mi-a fost mult mai greu sa ma adaptez primului an de munca ca rezident intr-un spital din Romania decat primei perioade din Franta. Diferentele semnificative pot face cu siguranta continutul unei carti. Cel mai neplacut atunci cind esti medic in Romania este senzatia de lupta continua cu birocratia, proasta organizare, nesfirsita tranzitie, reaua credinta si inertia celor din jur. In Romania medicii fac un efort supraomenesc sa supravietuiasca intr-un mediu care nu ii apreciaza si sa lucreze intr-un sistem aberant si plin de dificultati.

Este vreo diferenta intre modul in care va priveau colegii atunci si acum, dupa ce Romania a devenit
membra UE? Pana la urma diferenta de imagine, daca exista, provine din schimbarea de statut a romanilor sau conteaza mai mult calitatile profesionale?

Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: