Galbenelele

Galbenelele sunt plante ornamentale de culoare galbena-portocalie care cresc in parcuri, livezi si curti. Prin incrucisare s-au obtinut diferite varietati, care au o coloratie de la galben la galben-portocaliu.

Galbenelele medicinale sunt plantele cu floarea dubla de la care se folosesc fie numai florile marginale, fie capitulul central cu intreaga planta; prin urmare este vorba despre o floare dubla. Din punct de vedere chimic galbenelele contin flavonoizi, ulei volatil, vitamina C, mucilagii, saponozide triterpenice, alcaloizi, substante carotenoide (ii dau culoarea galbena), substante amare, acid oleanolic si au un gust amar. Florile se culeg in tot timpul verii si se folosesc sub forma de infuzie (2 lingurite de flori uscate la 300 g apa) pentru uz intern, care se va bea fractionat, inaintea meselor, de 3 ori pe zi.

Infuzia de galbenele se foloseste ca adjuvat in tratarea virozelor

In ultimul timp au fost descoperite calitati deosebite ale acestei plante, si anume cresterea mecanismului nespecific de aparare al organismului, de inductor paraimunitar (de crestere a imunitatii). Pentru aceste calitati infuzia de galbenele se foloseste ca adjuvant in profilaxia si tratarea virozelor, ca antitumoral in tratarea cancerului, mai ales a tumorilor externe (sub forma de comprese), cand se asociaza cu coada calului. Infuzia de galbenele se foloseste ca tratament asociat cu citostaticele si radiatiile cand este necesara cresterea puterii de aparare a organismului slabit prin aplicarea acestor mijloace terapeutice.

Infuzia preparata dintr-o lingura de plante uscate la 500 g apa, bauta treptat in serii de cate 15 zile, cu pauze, se foloseste in tratamentul adjuvant al cancerului, mai ales in amestec egal cu coada calului si al unor boli autoimune. In compozitia chimica a galbenelelor distingem si sarurile de mangan care, alaturi de substantele carotenoide, dau caracterul antitumoral al galbenelelor.

Manganul, sub forma de saruri, este prezent in organismele animale in cantitate foarte mica, de 0,0001%. Sarurile de mangan favorizeaza functiile hepatice si renale, accelereaza arderile din organism, fixeaza calciul, fierul si vitaminele, au legaturi de actiune cu vitaminele din complexul B. In organele reproducatoare ale vegetalelor, ele se afla in proportie de 0,3%. Sarurile de mangan favorizeaza folosirea plantelor in alergii, astm, migrene, eczeme, urticarii si intolerante diverse. In bolile reumatismale ele constituie remediul diatezei artritice si gutoase ale reumatismului concomitent cu menopauza (exista un reumatism al menopauzei), in migrene, astm si hipertensiune arteriala. Sarurile de mangan se asociaza cu cele de cupru sau de cobalt, avand efecte sinergice (asemanatoare).

---