�Gras si frumos� � un MIT

OBEZITATEA NU E “LA MODA”
Departe de a fi doar o problema de estetica, obezitatea este asociata in general cu un apect fizic dizgratios, idealul de frumusete al momentului actual indepartandu-se deocamdata de formele planturoase rubensiene in favoarea siluetei suple. Incapacitatea de ajunge la o forma fizica placuta si de o mentine este adesea privita ca o manifestare a lipsei de vointa. De aici, un intreg cortegiu de complexe de inferioritate, lipsa de incredere in capacitatile proprii, nemultumiri privind imaginea personala si un nivel scazut de autoapreciere, ducand la caracterul predominant depresiv al persoanei obeze. Perceptia sociala marginalizeaza obezul, il stigmatizeaza si il izoleaza, el avand dificultati in a dobandi respect social, si in a-si rezolva nevoi comune, cum ar fi incercarea de a-si gasi un partener de viata sau un loc de munca.

Dar, dincolo de culpabilizare, obezitatea trebuie sa inceteze sa mai fie privita altfel decat ceea ce este : o boala. O persoana obeza nu este in primul rand un om care mananca prea mult, ci este mai intai de toate un om bolnav. Un raport recent al Organizatriei Mondiala a Sanatatii situeaza obezitatea la loc “de cinste” intre primii 5 factori care cresc riscul de imbolnavire si rata mortalitatii, alaturi de subalimentatie, sexul neprotejat, alcoolism, igiena deficitara si hipertensiune.

Excesul de tesut adipos concretizat intr-un bagaj suplimentar cu greutate determinata pe care obezul il duce dupa el in fiecare moment al fiecarei zile si nopti, produce modificari adaptative la nivelul inimii, plamanilor, dar si in intregul organism. In final, acestea conduc la aparitia hipertensiunii arteriale, a fenomenelor de insuficienta cardiaca, a tulburarilor respiratorii, a diabetului zaharat, a steatozei hepatice nonalcoolice si la cresterea riscului de infarct de miocard, dar si de cancer, ca si la tulburari de fertilitate la femei si de potenta sexuala la barbat. Mai este necesara o precizare: o parte a acestei patologii produsa de excesul ponderal se amelioreaza si in unele cazuri chiar se remite, odata cu pierderea in greutate.

Majoritatea medicilor nu au fost pregatiti sa trateze pacienti obezi, obezitatea nefiind considerata pana in prezent o boala, si cu atat mai putin o amenintare la sanatatea publica, asa cum este ea privita acum. Medicii sunt insa obisnuiti sa se confrunte si sa trateze consecintele obezitatii, hipertensiunea arteriala, boala coronariana, patologia pulmonara, diabetul zaharat . Dincolo de inabilitatea de a se adresa acestor pacienti care sunt “altfel”, dincolo de incapacitatea de a se apropia de ei, de a-i cunoaste, de a-I intelege si mai ales de a-I respecta, ei sunt supusi prejudecatii sociale. In terapia pe care o recomanda indica necesitatea de elimina excesul ponderal, dar considera in mod gresit ca acest scop poate fi atins numai prin punerea la incercare a vointei bolnavului, ceea ce este fundamental fals. Obezitatea este o boala, ea are nevoie de tratament.

Pana de curand singurul specialist medical care incerca sa tratreze obezitatea era nutritionistul. Astazi consideram ca stadiile avansate ale acestei boli numita obezitate morbida trebuie abordate seriat de catre nutritionisti, psihologi, terapisti comportamentali, internisti si chirurgi.

---