Setari Cookie-uri

3 povesti: Greselile medicilor

Respectam sanatatea si respectam medicii. Cateodata insa exista greseli care nu pot fi iertate, cel putin nu de catre cei care suporta consecintele. Va invitam sa cititi aceste marturisiri venite pe adresa redactiei, sa povestiti altele si sa speram ca punandu-ne la comun experientele vom afla cine sunt medicii la care putem apela atunci cand avem o problema dar si pe cei pe care este bine sa ii ocolim!


Nr 2:

Sunt studenta la medicina si, recunosc, putin ipohondra. La acel moment era foarte mediatizat cancerul de san si, conform, indicatiilor, m-am gandit ca un control de rutina nu ar strica fiindca aveam o durere la nivelul sanului stang.

Doctorul generalist m-a consultat si mi-a spus ca nu am nimic la sani insa prezentam un mic suflu la inima. Stiam de la scoala ca un suflu la inima nu e un capat de tara, deci nu m-am impacientat, insa am continuat investigatiile, mai exact o ecocardiografie. Am ajuns spre ghinionul meu pe mainile unei femei (nu ii pot spune doctor fiindca eu inca mai respect doctorii, insa pe cei buni) care mi-a spus, in urma ecocardiografiei, ca am o malformatie congenitala la inima la care se adaugau diferite patologii ale tuturor valvelor din inima - n-are rost sa le insuruiesc fiindca sunt termenii specifici, insa mai pe scurt diagnosticul arata ca am inima “stricata” pe toate partile. M-am speriat ingrozitor, am inceput sa caut in mintea mea tot soiul de explicatii si sa invinuiesc toti doctorii care ma consultasera pana la acel moment fiindca nu mi-au pus un diagnostic mai devreme. Eram programata pentru mai multe investigatii mai apoi si intr-un final la o operatie pe cord. Mi se parea absurd si tragic sa sufar o asemenea interventie la 22 de ani, sa iau pastile pentru o boala cronica tot restul vietii, mai ales ca presupusa boala aparuse din senin: nu aveam factori de risc, nu viata dezordonata, nu antecedente in familie.

Toate aceste motive m-au determinat sa pun sub semnul indoielii diagnosticul pe care il aveam, insa aceasta nu insemna ca nu eram speriata de moarte. Am sunat si m-am programat pentru o noua ecocardiografie la un alt medic pe care de aceasta data il cunosteam. Urma sa fiu reexaminata a doua zi. Nu va pot explica prin ce am trecut in acea noapte. Era terifiant. Banuiesc ca am facut un atac de panica, mi-era greu sa respir, ma durea pieptul samd (toate aceste simptome recunosc erau probabil nascute din ipohondria mea). Am sunat la salvare fiindca ma simteam foarte rau si... mi s-a spus sa beau o limonada. In acel moment mi-a fost rusine de meseria pentru care ma pregateam. Cu riscul de a ma repeta, nu toti medicii sunt astfel, exista oameni fantastici care merita tot respectul. O astfel de persoana este si medicul la care m-am dus a doua zi pentru a imi repeta ecocardiografia. Rezultatul a fost ca sunt sanatoasa. Eu totusi, speriata am mai fost la un al treilea medic pentru a dormi linistita.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
1 August 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.