Desi violul, ca si act de violenta este adesea savarsit intr-o situatie de pericol vital pentru victima, cu o puternica subminare a autodeterminarii sexuale a victimei, cu toate acestea exista un mod traditional de tabuuri irationale deosebit de persistente si o gandire magica pe planul reactiei sociale, intre care un rol predominant il joaca tendinta de culpabilizare a victimei.

Violul

In majoritatea actelor de viol exista un grad mai mic sau mai mare de cunoastere intre faptas si victima, in putine cazuri, faptasul sau faptasii sunt persoane pana atunci necunoscute. Si in cazul cunoasterii anterioare, victima este surprinsa de atacul agresiv si nu are nici o posibilitate de a lua contramasuri sau de a lua, fie si numai psihic, atitudine sau de a se pregati fata de actul de violenta.

Faptasii isi trateaza victimele, in afara de amenintari, si cu dispret in comentariile exprimate si in manevrele pretinse, care sunt indreptate, in plus fata de actul de violenta sexuala, si spre descurajarea si injosirea victimei. Faptasul poate fi insa si relativ prietenos, dupa ce amenintarea si socul si-au facut efectul.

In faza de soc, victimele manifesta frecvent stari confuzionale si tendinte de derealizare, nu cred in realitatea evenimentului si il neaga. In relatarea celor intamplate, exista doua stiluri de prezentare: unul “controlat” sau unul expresiv. La victimele de tip controlat predomina negarea afectelor, reactiile de evitare si mai ales tendinta de anestezie emotionala si de disociere. In stilul expresiv predomina intruziunile cu invazie de stimuli si un stil de povestire pe care observatorul neantrenat il poate resimti ca suprasolicitat “isteric”. Povestirea excesiva corespunde in realitate strigatului si coplesirii cu stimuli a victimei si este o reactie deplin normala la experienta traumatica de neconceput.

Vatamarea violenta a intimitatii sexuale este traita atat in societatea traditionala, cat si in perioada contemporana ca o infractiune deosebit de ingrozitoare. In conceptia traditional-patriarhala, integritatea sexuala era o mare valoare, care ii era data spre pastrare tatalui unei tinere femei, sau dupa casatorie, sotului. Dat fiind ca acest model de gandire traditional este efectiv si astazi, nu este de mirare ca apartinatorii de sex masculin reactioneaza la infractiune indignati, revoltati, plini de manie si dornici de razbunare. Dat fiind ca in tarile civilizate masurile punitive sunt rezervate statului, dorintele de razbunare se manifesta astazi adesea inconstient la cele afectate si la apartinatori, de exmplu la sot sau tata. Refularea agresiunii si indreptarea tendintelor agresive catre propria persoana ca si deplasarea asupra altei persoane, de exemplu, asupra terapeutului sunt de aceea de asteptat ca reactii psihotraumatice.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: