Bulimia: boala sau efect?

Pasii spre vindecare

Acest tip de tulburare de alimentatie se poate trata prin psihoterapie. Bulimicul trebuie sa realizeze ca are o problema, ca nu se poate controla in fata mancarii. In terapie se accentueaza acceptarea de sine, constientizarea propriului corp.

Importanta in eficienta terapiei este atitudinea familiei fata de cel cu probleme - daca mediul este unul sever si bulimicul se simte prins, nu poate controla practic mediul si incearca sa-si controleze propriul corp. Fiecare are nevoie sa aiba propria identitate si sa nu fie influentat de cei din jur. Daca oglinda lui sunt ochii celorlalti si modul in care ei il percep, atunci risca sa ajunga sa-si dezechilibreze organismul.

Este important atat in cazul bulimiei, cat si al anorexiei, ca bolnavul sa se simta iubit. Si cu ajutorul celor care il iubesc sa reuseasca sa-si invinga temerile. Pentru a-si constientiza problema, este necesar un program in care bulimicul sa stie cat mananca, orele la care mananca, ce anume il face sa manance mai mult si sa intervina acolo unde el poate.

Ajutorul specializat, o conditie necesara

In tratamentul bulimiei, un rol important il au si antidepresivele prescrise de psihiatru, in combinatie cu psihoterapia. Acestea au rolul de a actiona asupra unor simptome psihologice si de a descreste ciclul de a ingera/voma.

In terapia cognitiv-comportamentala, terapeutul si pacientul lucreaza impreuna pentru a identifica tiparele convingerilor irationale si gandurilor ilogice, asociate cu imaginea corporala, greutatea, mancarea si perfectionismul. Exista aici o concentrare pe componentele comportamentale ale bolii, cum ar fi a ingera mancarea, a voma, a tine o dieta si a face exercitii fizice.

---