Am putea trata de trei ori mai multi bolnavi cu fondurile existente

In primul rand, coordonarea transplantului, colaborarea foarte stransa cu medicii care lucreaza in terapie intensiva. Batalia pentru a transforma un potential donator in donator incepe in momentul in care a murit creierul. Noi nu avem o retea foarte bine pusa la punct. Apoi, exista problema dotarilor terapiilor intensive. Trebuie sa existe aparate de respiratie artificiala, astfel incat sa nu alegi intre un donator in moarte cerebrala si un pacient care poate fi salvat.

Mai exista dimensiunea financiara a programului de transplant. In Romania, programul prevede 250 de transplanturi pe an. Pe masura ce vom avea mai multi bani, coordonare mai buna, putem realiza mai multe transplanturi.

Un pacient care este tinut in viata prin dializa consuma 16.000 de euro pe an. Pot lua un astfel de pacient si il pot transplanta cu acesti bani. Avand mai multe organe si cheltuind oricum 16.000 de euro pe an cu dializa, nu am de ce sa limitez numarul de transplanturi. In plus, pacientul are o viata mai buna, nu depinde de dializa si nu mai inregistrez rata mare de mortalitate anuala a pacientilor dializati. Cu aceste argumente nu am reusit sa conving pe nimeni.

Vorbiti mai mult de dimensiunea financiara si de cea de organizare. Aveam impresia ca problema principala este lipsa donatorilor...

Romanii nu oameni foarte generosi. Am intalnit adesea oameni distrusi de durerea pierderii cuiva drag care spunea: luati tot ce se poate lua, as vrea sa mai traiasca ceva din fiul meu, inima lui sa bata in pieptul cuiva. Nu asta e problema in Romania. Campaniile sunt bune si au ajutat oamenii sa inteleaga mesajul. Este nevoie sa fii generos ca sa poti primi la randul tau cand ai nevoie.

Sursa: Revista Medica

---